Home     Declaratii de avere     Relatia cu societatea civila     Acte de interes public     Turism     Sport
Switch to: English

Abonare newsletter
(Adresa e-mail)
 
Nu există evenimente programate pentru astăzi
Calendar ->

Vizitatori
Sunteti vizitatorul cu numarul : 5578443
Sunteţi aici: Home 4 Municipiul4 Turism4 Muzee si expozitii

PALATUL CULTURII

Palatul Culturii, recunoscut ca efigie a orasului Iasi, a fost construit in stil neogotic si a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului in arhitectura oficiala.
Desi nu este construit peste temelii antice, dupa cum se presupunea la inceputul secolului al XX-lea, Palatul se inalta, in parte, peste ruinele curtilor domnesti medievale, mentionate documentar in 1434. Au fost folosite, partial, si temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea  voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refacut de Mihail Sturza (1841-1843) si demantelat in 1904. De la aceasta constructie a mostenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzatoare zilelor anului.
Edificiul, ridicat intre 1906-1925 si inaugurat în 1926 de catre Ferdinand de Hohenzollern, al doilea rege al Romaniei moderne, este creatia cea mai insemnata a arhitectului roman I.D. Berindei, format la scoala pariziana si a fost. Din punct de vedere decorativ, in holul central se remarca un mozaic figurativ in care sunt dispuse concentric diverse reprezentari de bestiarum gotic: acvila bicefala, dragonul, grifonul, leul. Deasupra holului se gaseste un luminator in care, initial, a fost amenajata o sera.
In ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de piatra au fost inlocuite cu materiale usoare si mult mai putin costisitoare. In plus, la decorarea unor sali, s-a folosit in premiera un material brevetat de Henri Coanda, denumit bois-ciment si care imita lemnul de stejar. Remarcabile sunt si elementele de feronerie decorativa, care se pot admira, de exemplu, la usile de la Sala Voievozilor. Cladirea a fost, de asemenea, dotata cu facilitati ultramoderne pentru epoca respectiva, cum ar fi iluminatul electric, incalzitul (pneumatic), ventilatiile, termostatele, aspiratoarele, care porneau toate de la subsol, unde se afla centrala masinilor. De asemenea, tinand cont de cele 14 incendii care au afectat cladirile anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnaria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperis utilizand un material special, denumit eternita.  
Cladirea, inaugurata pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat Administrativ si de Justitie pana in 1955 cand a fost destinat gazduirii unora din cele mai de seama institutii culturale ale orasului Iasi, reunite astazi sub denumirea de Complexul National Muzeal “Moldova” Iasi.
La faima Palatului Culturii a contribuit si ceasul cu trei cadrane din turnul cladirii. Avand diametrul de 3.25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentand cele 12 zodii. Cate doi plaiesi in costume nationale, zugraviti pe zidul turnului, stau de straja incadrand ceasornicul, dupa modelul ostenilor pictati la castelul Peles. Atat vitraliile cat si crenelurile in forma de cruce ale turnului erau luminate electric in cursul noptii.
Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replica moderna a mecanismelor similare din Evul Mediu occidental. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exacta, "Hora Unirii", amintind acum nu doar "Unirea cea mica" din 1859, ci si pe cea mare din 1918. Melodia este inregistrata pe un tambur cu 69 stifturi.

Situat la parterul Palatului Culturii, in aripa vestica, MUZEUL DE ISTORIE A MOLDOVEI este continuatorul Muzeului de Antichitati infiintat de Orest Tafrali in 1916, si prin cele patru sectii ale sale - preistorie si istorie veche, istorie medievala, istorie moderna si istorie contemporana - prezinta principalele aspecte ale dezvoltarii comunitatilor umane care au trait in spatiul est-carpatic din paleolitic pana la cel de-al doilea razboi mondial.

Tot la parterul Palatului, dar in aripa estica, se gaseste si MUZEUL STIINTEI SI TEHNICII "STEFAN PROCOPIU", denumit astfel drept omagiu marelui savant iesean. Muzeul, al carui prim nucleu s-a constituit inca din 1955, include acum sectiile: energetica, inregistrarea si redarea sunetului, telecomunicatii, mineralogie -cristalografie. Progresele rapide ale tehnologiei informationale au determinat formarea  unei colectii de computere, ce urmeaza a se constitui intr-o noua sectie. 

La etaj, se gasesc galeriile de arta europeana si romaneasca ale MUZEULUI DE ARTA. Acesta este continuatorul celei mai vechi pinacoteci din tara, ce a fiintat pe langa prima universitate moderna romaneasca din 1860, cu un inventar ce includea donatii ale lui Gheorghe Asachi, Scarlat Varnav, Costache Dasiade, A. Donici, V.A. Urechia, substantial imbogatit de colectia lui Costache Negri devenita proprietate a muzeului, gratie unui gest similar, din 1874.

MUZEUL ETNOGRAFIC AL MOLDOVEI, marturie a civilizatiei traditionale, a fost infiintat in 1943 si expune obiecte a caror varsta  depaseste in multe cazuri 100 de ani. In spatiul de vizitare situat in aripa vestica a Palatului Culturii la etajele I si al II-lea, sunt prezentate ocupatii traditionale principale - agricultura, viticultura si cresterea animalelor, si secundare - pescuitul, vanatoarea, albinaritul, precum si instalatii taranesti, interioare traditionale, olaritul, prelucrarea lemnului, colectii de masti, scoarte si costume populare.  
COMPLEXUL MUZEAL NATIONAL MOLDOVA IASI - momentan este inchis pentru restaurare.

In fata Palatului Culturii se afla statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, realizata la Paris, de catre Em. Fremiet, dupa schitele lui Gh. Asachi. La 1883, cand statuia a fost dezvelita, Mihai Eminescu a scris celebra "Doina" ("De la Nistru pan' la Tisa"). Cu aceeasi ocazie, Regele Carol I a daruit doua tunuri "Krupp", care flancheaza si astazi statuia marelui domnitor. Tunurile erau trofee din Razboiul de Independenta, cucerite de Regimentul de dorobanti din Copou (una din cele sapte coline ale Iasilor).

MUZEUL MIHAI EMINESCU
Muzeul este compus din trei săli: două la parter, Sala destinului şi Sala de artă, şi una la etaj, Sala prieteniei. Colecţia de carte cuprinde ediţii ale creaţiei eminesciene de la prima ediţie (1884) până la ediţiile recente, studii monografice privind viaţa poetului, exegeze critice şi traduceri ale poeziei lui Eminescu în limbii străine. Piesele importante din această colecţie sunt: Mihai Eminescu - Poesii, Ed. Socec, Bucureşti, 1884; Mihai Eminescu - Poems (poezii în limba engleză), Ed. Grimm, 1938; Mihai Eminescu - Augsewahlte Gedichte (poezii în limba germană), Timişoara, 1932; Mihai Eminescu - Poesies (în limba franceză), Bucureşti, 1931.
Colecţia de fotografii Eminescu, cuprinde originale şi fotocopii ale tuturor fotografiilor legate de viaţa şi activitatea lui Eminescu. Piesele importante sunt: Foto M. Eminescu, 1884, Iaşi, Foto - Nestor Heck. Colecţia de artă cuprinde pictură, grafică şi sculptură cu referire la Eminescu şi creaţia sa. Piesele importante sunt: colecţia de grafică inspirată de creaţia eminesciană, 25 bucăţi, autori: Ligia Macovei, Done Stan, C. Baciu şi alţii; M. Eminescu, bust (bronz), R.P. Hette, 1935 şi un pian, marca Fr. Ehrbar, Viena 1873, care a aparţinut Aglaei - Drogli Eminovici, sora poetului.

CASA DOSOFTEI
Este o constructie din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in care mitropolitul Dosftei a instalat in anul 1679 a doua tiparnita din Moldova.
Casa cu 3 fatade, cu ferestre arcuite si dreptunghiulare, cu pridvor deschis, cu coloane inalte si zvelte, cu foisoare taranesti, a fost restaurata intre 1966 si 1969. In august 1970 s-a deschis aici sectia de literatura veche a Muzeului Literaturii Romane.
Printre piesele importante ale muzeului se numara: un manuscris slavon din secolul al XIV-lea (aproximativ 1350-1380); un Liturghier tiparit de Macarie in 1508, prima tiparitura de pe teritoriul romanesc; Apostolul, cel mai vechi manuscris romanesc data (1559 –1560); cele mai vechi copii ale letopisetelor Tarii Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin; Cazania mitropolitului Varlaam, prima tiparitura in limba romana din Moldova (1643); Psaltirea in versuri (1673) a mitropolitului Dosoftei si o Evanghelie din 1682 ce a apartinut aceluiasi (cu insemnari autografe); o copie realizata de Al. Beldiman a Letopisetului Tarii Moldovei de Ion Neculce; un Hronograf din secolul al XVIII-lea ce a apartinut lui Mihai Eminescu, cu sublinierile poetului. De asemenea, macheta tiparnitei lui Dosoftei, colectii de icoane din secolele XVI – XVIII.
Linga Casa Dosoftei a fost asezata, in 1975, statuia marelui carturar, lucrare a sculptorului Iftimie Barleanu.

MUZEUL PONI-CERNATESCU
Casa construită în 1839 de către mitropolitul Veniamin Costachi şi care a găzduit în 1918 colecţiile Bibliotecii Academiei Române, adăposteşte astăzi Muzeul "Poni- Cernătescu". Aici a locuit, începând din 1880, savantul Petru Poni şi familia sa, iar mai târziu, academicianul Radu Cernătescu. Parcul casei cu foişorul său, numit şi "chioscul poeziei" - obiectiv reconstruit în anul 1995 - unde citeau versuri Mihai Eminescu, Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, dau un farmec aparte clădirii. Expoziţia de bază este amenajată în şase camere, dintre care cinci sunt organizate în stil memorial: holul de primire, sufrageria, biblioteca, camera "Radu Cernatescu" si camera "Matilda Cugler-Poni", iar cea de a şasea apartine personalitatilor iesene din domeniul chimiei. Sufrageria care a servit odinioară ca salon literar, unde erau nelipsiţi ca oaspeţi Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creanga ş.a, conservă mobilier, reproduceri de artă, fotografii şi obiecte de artă decorativă. Biblioteca conţine un important număr de materiale documentare, cuprinzând peste 1100 cărţi de specialitate şi beletristică, dintre care se remarcă lucrările ce atestă contribuţia adusă de Poni în chimie, fizică şi istorie.
Astfel, în domeniul chimiei şi fizicii expoziţia conservă "Cursul de chimie elementară", publicat în 1869, la tipografia "D. Gheorghiu" din Iaşi şi "Noţiuni de fizică pentru uzul claselor inferioare de licee", din anul 1874, care fac dovada primelor manuale de specialitate destinate învăţământului mediu din România, concepute şi realizate de Poni. Rezultatele cercetărilor în domeniul mineralelor sunt prezentate în manuscrisul "Études sur des minéraux roumains", din anul 1900.
Recunoaşterea pe plan european a personalităţii ştiinţifice a lui Petru Poni este ilustrată, printr-o serie de exponate, între care se disting: diploma de membru al Ordinului Francez "Legiunea de Onoare", acordată în anul 1902, Ordinul "Franz Joseph" (gradul Marea Cruce, 1903) şi Ordinul "Steaua României" (1905). Camera destinată academicianului Radu Cernătescu posedă piese de mobilier, fotografii, tablouri şi cărţi de specialitate, care aduc în prim plan personalitatea ştiinţifică a regretatului chimist.
În camera consacrată Matildei Cugler-Poni, soţia savantului Petru Poni este expus volumul intitulat "Poesii", aparut la Editura Literară a Casei Şcoalelor, în anul 1927. Tot în această cameră este conservată copia documentului privind înnobilarea familiei Cugler, de către împărăteasa Maria Tereza, în anul 1774. Nu lipsesc obiectele de artă decorativă care au aparţinut poetei, între acestea distingându-se: o casetă argintată pentru bijuterii, un lornion de sidef, o piesă din lac japonez pentru birou s.a. Camera Personalităţilor Ieşene din domeniul chimiei adăposteşte importante documente, cărţi de specialitate, diplome, fotografii şi obiecte personale, ce au aparţinut unor renumiţi profesori şi anume: Nicolae Costăchescu, Anastasie Obregia, Constantin V. Gheorghiu, Ilie Matei, Gheorghe Alexa, Mihai Dima, Ion Zugrăvescu. Muzeul are privilegiul de a oferi publicului, prima teză de doctorat în domeniul chimiei din România intitulată "Gazurile cuprinse în sare şi-n vulcanii de glod din România", susţinută la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, de către Nicolae Costăchescu, în anul 1905.
Muzeul Poni - Cernatescu este proaspat redeschis dupa amenajare.

MUZEUL UNIRII
Isi are sediul într-o clădire (declarată monument istoric printr-un decret regal din 1919) înălţată pe la începutul secolului al XIX-lea, urmând, iniţial, stilul neoclasic, încărcat ulterior cu diverse decoraţiuni baroce. Palatul a servit (1859-1862) ca reşedinţă domnească domnitorului Unirii Al. I. Cuza. În anii 1917-1918, în timpul primului Război Mondial, în această clădire şi-a avut reşedinţa regele Ferdinand.
Muzeul a fost deschis în 1959, când se sărbătorea centenarul Unirii.
Patrimoniul său cuprinde piese şi documente originale, de o excepţională valoare, care au aparţinut domnitorului Al. I. Cuza şi familiei sale. De asemenea, în colecţiile muzeului se regăsesc şi obiecte aparţinând familiei regale precum şi un important fond numismatic.
Începând din 1997 clădirea muzeului este supusă unor lucrări de restaurare.

MUZEUL AURORA NAFORNITA
Asezat într-un cadru rustic muzeul cuprinde: picturi naive si obiecte vechi din casa taranului roman.

"Tablourile Aurorei Nafornita canta si povestesc. E in ele sensibilitate, suflet si poezie." (Constantin Ciopraga)

Situat într-un cadru rustic, muzeul expune picturi naive, semnate Aurora Nafornita, inspirate de opera lui Ion Creanga, “Amintiri din copilarie”, dar si ceramica de Cucuteni, diverse strachini de lut, linguri de lemn, costume populare traditionale specifice judetului Vaslui, stergare si laicere vechi, o virtelnita si o masina de tors.

www.aoai.ro/nafornita/main.htm
 
MUZEUL DE ISTORIE NATURALA
Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi a fost înfiinţat la data de 4 februarie 1834, din iniţiativa unui grup restrâns de membri ai Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturza şi Costachi Negri. Este primul muzeu de acest gen înfiinţat în Principatele Române şi, ca instituţie culturală, avea drept scop să prezinte publicului din Iaşi "bogăţiile pământene şi subpământene ale Moldovei, precum şi curiozităţi din alte părţi ale lumii".
În anul 1840, s-a cumpărat pentru Muzeu casa vornicului Costachi Sturza, de pe uliţa Hagioaiei, azi Bd. Independenţei, clădire în care îşi desfăşoară activitatea şi în prezent.
Muzeul păstrează în colecţiile sale piese donate la începutul secolului al XIX-lea de mitropolitul Veniamin Costachi (o colecţie de oase de mamut şi rinocer păros, găsite agăţate drept contra greutate la cumpăna unei fântâni din Râşca, ţinutul Fălticenilor), de domnitorul Mihail Sturza (elefantul indian Gaba, achiziţionat contra sumei de 135 de galbeni), de Iacob Cihac, aga Alecu Balş, Gheorghe Asachi şi alţii.
Cabinetul de Istorie Naturală devine cunoscut marelui public şi prin faptul că, în una din sălile lui, deputaţii din Partida Naţională, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotărât candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei. Cea mai completă relatare a evenimentului ne-a lăsat-o Vasile Alecsandri într-o scrisoare către fratele său, Iancu Alecsandri, unde subliniază printre altele că "nouă, celor adunaţi aici, ni se dădu numele de Gruparea de la elefant".
Chiar de la înfiinţare, Muzeul a jucat un rol didactic deosebit de important deoarece colecţiile sale erau folosite ca material didactic la lecţiile de istorie naturală de la Academia Mihăileană. Începând cu data de 11 martie 1834, dr. Iacob Cihac a ţinut în cadrul Muzeului conferinţe publice, tipărite în anul 1837 în primul Manual de istorie naturală în limba română, editat la Institutul Albinei din Iaşi. Acest manual, împreună cu alte tipărituri ulterioare, a contribuit la formarea terminologiei biologice în limba română. Tot din această perioadă datează primul herbar al Muzeului, constituit dintr-o colecţie de 2844 de plante colectate în anul 1835 de botanistul Iulius Edel şi farmacistul Iosef Szabo pe parcursul unei expediţii în zona Moldovei.
În 1840, momentul mutării în clădirea actuală, patrimoniul muzeal consta în: 1.500 minerale, 2.844 de plante, 3000 de moluşte şi insecte, 795 vertebrate, 92 schetele. În anul 2000, inventarul Muzeului numără peste 350.000 piese, dintre care 3.500 piese de patrimoniu. 
În prezent, colecţiile Muzeului numără peste 300.000 exemplare, cele mai valoroase fiind colecţiile de Insecte, Moluşte, Amfibieni, Reptile, Păsări, Minerale şi Plante.

CASA POGOR
Casa "V.Pogor" este sediul muzeului ce are ca obiect literatura română modernă şi contemporană dar cu precădere perioada marilor clasici, a societăţii literare "Junimea". Clădirea a fost construită în 1850 de către vornicul Vasile Pogor, împreună cu soţia sa Zoe. Această dată este atestată printr-o piatră hexagonală găsită, după săpăturile efectuate în vederea restaurării, pe care se află inscripţia, cu caractere chirilice: "V.Pogor 1850 şi soţia sa Zoe". Imobilul are un bogat şi lung istoric legat de viaţa culturală a Iaşului fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea oraşului, sediul Societăţii Literare Junimea (1863) şi al Revistei "Convorbiri literare" (1867). Dintre numele de răsunet care au frecventat cercul junimist amintim mai întâi pe cei cinci întemeietori: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi, apoi Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, A.D.Xenopol, N. Gane ş.a. 
Vasile Pogor vinde imobilul şi parcul înconjurător Mariei Moruzzi Cuza, mama viitorului istoric Gh.I. Brătianu (fiul primului ministru I.I.C. Brătianu, înfăptuitorul Marii Uniri a Statelor Române după primul război mondial) şi discipol al lui N. Iorga. În perioada de după 1906 casa suferă unele modificări. După al doilea război mondial imobilul a fost folosit drept sediu pentru diverse instituţii apoi a suferit o nouă restaurare în vederea amenajării Muzeului de Literatură.
 
MUZEUL MEMORIAL MIHAIL KOGALNICEANU
 

Muzeul memorial Mihail Kogalniceanu prezinta, in cateva camere, cadrul familial in care a trait remarcabilul istoric, gazetar, scriitor, avocat, diplomat si om politic al societatii romanesti din sec.al XIX-lea, Mihail Kogalniceanu - o "natura aleasa", din cele care "cu greu incap cate doua alaturi intr-un veac" (conf. A.D. Xenopol).

Muzeul, cu toate exponatele (covoare, mobilier de lemn sculptat, de tip renascentist, dar si stil Biedermeier, Ludovic XV, Ludovic VI, Napoleon al III-lea, pianul Thomashek, oglinzi, candelabre, sfesnice, portelanuri de Sèvres, vesela, tacamuri de argint, pahare de cristal, diferite obiecte de arta decorativa, tablouri (flori, peisaje, portrete), obiecte de birou, carti, fotografii, un costum popular si bijuterii ale sotiei, Ecaterina)demonstreaza nivelul cultural, social si economic al unei familii nobile, unde se obisnuia sa fie invitate alte personalitati, care impartaseau aceleasi idealuri patriotice: scriitorii C. Negri, Vasile Alecsandri, Al. Russo, principii Carol, Mihail Sturdza, Grigore Al. Ghica.

Biroul – camera de lucru - surprinde prin inregistrarea video si audio de tip holograma 3D– o premiera in muzeele din Romania (interpretul, actorul Nicolae Urs, avand un aspect aproape identic celui al lui Mihail Kogalniceanu, asa cum apare in portrete si fotografii).
 
MUZEUL UNIVERSITATII "AL.I.CUZA"
 
Muzeul Universitatii Al. I. Cuza din Iaşi a fost conceput prin raportare la o dubla traditie. Prima dintre acestea se refera la initiativa savantului Orest Tafrali, privind constituirea Muzeului de Antichitati, inaugurat in anul 1916. Acesta a asigurat conservarea obiectelor istorice detinute de Universitatea din Iaşi, devenind totodata un spatiu destinat cursurilor practice.
 
A doua traditie dateaza dintr-o perioada mai recenta. In 1960, la Centenarul Universitatii, a fost organizata o expozitie in „Palatul Vechi”, iar in 1985, cand s-au implinit 125 de ani de la fondarea primei institutii moderne de invatamant superior din tara, a fost deschis un mic muzeu in spatiul Rectoratului. Menirea acestuia era sa conserve principalele piese cu valoare simbolica pentru istoria institutiei.
Actualul muzeu al Universitatii Al. I. Cuza valorifica, in cadrul Muzeului Civilizației Cucuteni, obiecte descoperite in cercetarile arheologice, dar si materiale reprezentative pentru istoria vietii universitare, in cadrul Muzeului Academic.
 
MUZEUL CIVILIZATIEI CUCUTENI
 
Acest muzeu contine unele dintre cele mai valoroase piese descoperite in urma mai multor campanii arheologice, la care se adauga exponate provenind din Colectia „Fundatia Cucuteni pentru Mileniul III”. Spatiul dedicat acestei vechi civilizatii este amenajat intr-o maniera moderna, astfel incat imaginile care reproduc scene din viata cotidiana sunt ilustrate cu ajutorul unor exponate originale. In camera centrala, oaspetii sunt transpuşi in intimitatea domeniului fascinant al cercetarilor arheologice, prin intermediul unei reconstituiri de amploare, care reda diversele stadii ale explorarii, de la investigatia pe teren, pana la restaurarea pieselor prelevate in urma sapaturilor. Un loc special este rezervat tuturor creatiilor apartinand oamenilor din trecut, organizarea perimetrului expozitional fiind realizata in raport de specificul acestor manifestari. Astfel, in sala artelor, pot fi admirate celebrele vase cu motivul spiralei, pictate in roşu, negru şi alb, apoi urmeaza sala ocupatiilor, unde a fost amenajata o locuinta caracteristica epocii, cu diverse unelte şi arme. Circuitul se incheie in sala tezaurului, care gazduieşte exponate cu o valoare inestimabila, precum podoabe şi obiecte de cult. In acest ultim spatiu s-a urmarit crearea unei atmosfere speciale, prin relieful meandric al peretilor de lut şi tavanul care reproduce cerul instelat, sub care şi-au dezvoltat civilizatia, acum 7.000 de ani, locuitorii acestei parti a Europei.
Modul original de organizare a spatiului este completat printr-un bogat material ilustrativ, de factura audio-video, constand in prezentarea rezultatelor cercetarilor arheologice, in special a celor experimentale, astfel incat intregul ansamblu ajunge sa reconstituie, intr-o maniera autentica, un fragment din civilizatia de odinioara.
 
MUZEUL ACADEMIC
 
Detine un spatiu adecvat, organizat atat dupa criterii tematice, cat şi prin raportare la diversele etape istorice, prin care a trecut invatamantul superior ieşean. Astfel a fost posibila amenajarea unei replici a cabinetului rectoral, unde, pe langa piesele de mobilier, pot fi admirate cateva dintre simbolurile Universitatii, precum ciocanul şi mistria, folosite la data de 23 mai 1893, la solemnitatea aşezarii pietrei fundamentale a palatului universitar din Copou, primele decoratii şi diverse sigilii. Un spatiu consistent este alocat evolutiei istorice a institutiei, fiind marcate, cu ajutorul unor exponate reprezentative (steagurile primelor facultati, portrete ale unor personalitati, documente oficiale, medalii, fotografii, publicatii), momentul inaugural şi aniversarile din 1910/1911, 1960, 1985 şi 2010. Cea mai mare parte a spatiului este dedicata evolutiei disciplinelor academice, urmarindu-se ilustrarea realizarilor in planul cunoaşterii şi parcursul ştiintific al personalitatilor emblematice. Diversele laboratoare, Muzeul de Istorie Naturala, Gradina Botanica şi Biblioteca Centrala Universitara beneficiaza de o expunere adecvata, fiind marcata importanta, in planul cercetarii, a fiecareia dintre aceste componente ale spatiului academic.

Un loc aparte este rezervat celor care, de-a lungul timpului, au fost studenti ai acestei universitati, aceştia fiind prezentati, atat din perspectiva activitatilor circumscrise formarii academice, cat şi prin manifestarile care au excedat cadrul formal. De asemenea, relatiile internationale ale celei mai vechi institutii romaneşti de invatamant superior sunt evocate intr-un cadru distinct. Pe langa elementele de mobilier, menite sa creeze o ambianta academica, atmosfera este intretinuta, din punct de vedere audio-vizual, de filme care expun, in limbile romana şi engleza, istoria institutiei.
Plata taxelor on-line
Institutii subordonate
Tur virtual Iasi
Harta oras
Turism in orasul Iasi
Citeste si
Biserici si manastiri
Case memoriale
Parcuri si gradini
Baze de agrement
Spatii de cazare
Restaurante
Cinematografe
Filarmonica, Opera
Teatre
In jurul Iasiului
Complex Urbanistic Palas Iasi
Stiri recente
Telefonul cetateanului : 984
TelVerde : 0800 801 008
 
 
Home     Declaratii de avere     Relatia cu societatea civila     Acte de interes public     Turism     Sport
copyright 2006 - 2009 Primaria Municipiului Iasi