Home     Declaratii de avere     Relatia cu societatea civila     Acte de interes public     Turism     Sport
Switch to: English

Abonare newsletter
(Adresa e-mail)
 
Nu există evenimente programate pentru astăzi
Calendar ->

Vizitatori
Sunteti vizitatorul cu numarul : 5558288
Sunteţi aici: Home 4 Municipiul4 Turism4 In jurul Iasiului

MANASTIREA ARONEANU
Mănăstirea Aroneanu, cu hramul Sf. Nicolae, a fost ridicată de către Aron Vodă la 1594 în satul Aroneanu, lângă Iaşi. În Letopiseţul Ţării Moldovei, Grigore Ureche spune: „ însă întâiu au socotit Aron Vodă, după atâta răutăţi ce făcuse, să se apuce să facă vreun lucru bun, să nu-i fie cu osândă de tot; şi s-au apucat în anii 7102 (1594) de au zidit mănăstirea în ţearina Iaşilor, care se chiamă Aron Vodă, pre numele domnului ce au zidit, unde este hramul Sfete Neculai”. Se consideră că înaintea acestei mănăstiri a existat alta numită „de la greci” sau „mănăstirea grecească din ţarina Iaşilor”, cu acelaşi hram zidită de Alexandru Lăpuşneanu în a doua sa domnie (1563- 1568). Se numea astfel pentru că Petru Şchiopul a închinat-o la Athos (20 februarie 1581). În 1618, Radu Mihnea anulează documentul de danie, dar mai târziu iar a fost donată. Multe din documentele din sec. XVI-XVII arată danii de moşii, sate, livezi, prisăci pentru mănăstire. Pisania lipseşte, dar se ştie că biserica a fost numită „nou zidită” la 12 decembrie 1594, când ctitorul o înzestrează cu două sate.
Iniţial, mănăstirea a fost înconjurată cu ziduri de piatră, a avut turnuri de colţ, chilii şi alte clădiri anexe care s-au prăbuşit, rămânând doar biserica. În 1907, biserica restaurată, devine biserică parohială a satului Aroneanu. Exteriorul bisericii este deosebit prin decorul ceramic şi elementele decorative din cărămizi şi discuri smălţuite. Se ştie că Aron Vodă a murit otrăvit la Alba Iulia, dar nu există informaţii că i s-ar fi adus rămăşiţele la Iaşi. Aceeaşi problemă se ridică şi în cazul doamnei Stanca, soţia lui Aron moartă undeva în Transilvania.

MANASTIREA DOBROVAT
Manastirea Dobrovat, din judetul Iasi, este mentionata pentru prima data in documentul emis la Harlau in ziua de 26 noiembrie 1499. Ridicarea bisericii cu hramul '”Pogorarea Sfantului Duh” a inceput in anul 1503 si a fost finalizata in 1504. Un scurt istoric al lacasului ne-a fost relatat de catre parintele Mercurie, slujitor la Manastirea Dobrovat: « A fost construita intre 1503-1504 pe un vechi asezamant de sihastri si a fost pictata in anul 1529 in timpul lui Petru Rares, atat in interior, cat si in exterior. Pictura din naos este cea mai frumoasa din Moldova. Din pictura exterioara se mai pastreaza doar doua mici fragmente. In 1651, in timpul lui Vasile Lupu, manastirea este inchinata Manastirii Zografu de la Muntele Athos pana in 1863, la secularizarea lui Cuza. Pana la 1902 a functionat o inchisoare, apoi a fost in totala parasire, pentru ca apoi sa devina orfelinat de fete si scoala agricola. Intre anii 1930-1948 a revenit vietii monahale, dar in 1948 a fost inchisa pana in 1990, cand a fost redeschisa ca manastire de maici, dar apoi ca manastire de calugari ». Desi este un lacas foarte vechi, Manastirea Dobrovat nu mai detine nici un obiect cu valoare de patrimoniu, acestea fiind instrainate in secolul al XIX-lea. Multe dintre odoare se gasesc astazi in patrimoniul altor lacasuri sau institutii din tara si strainatate. Parintele Mercurie ne-a mai spus ca « nu se mai pastreaza nimic, nici ca document scris, nici ca obiecte de patrimoniu intrucat, in 1860, un staret grec a trimis toate documentele, arhivele si tot ceea ce era mai important la Muntele Athos, iar in prezent nu avem nici un obiect. Exista carti de slujba din timpul lui Stefan cel Mare la Academia Romana din Bucuresti si la Manastirea Rila din Bulgaria, o Psaltire de la 1830 pastrata la un muzeu din Moscova, un epitaf si un epitrahil din timpul lui Stefan cel Mare pastrate la Muzeul National de Arte din Bucuresti, incat stiri despre viata monahala de la Dobvovat sunt foare putine ».

MANASTIREA HADAMBU
Asezamantul situat in Mogosesti, la 30 km SV de Iasi, a fost ctitorit de Iani Hadimbul (de unde si numele) in anul 1959, pe un loc dat lui de Gheorghe Voda Ghica la Dealul Mare, in Padurea Iasilor. Manastirea a fost reinfiintata in 1990, cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" (8 septembrie). S-a construit un corp de chilii si s-au facut multe imbunatatiri gospodaresti.

MANASTIREA HLINCEA
MANASTIREA BARNOVA

Plecand din Iasi spre Vaslui, imediat dupa hanul "Trei Sarmale", pe partea dreapta, se desprinde un drum pe care putem ajunge in satul Barnova (10 km). Aici, in Codrii Iasilor de altadata, Miron Barnovschi, voievod intre 1626 - 1629, "au urzit si Manastirea Barnova, prenumele sau, sub dealul Pietrarie, langa Iasi", dupa cum scrie cronicarul umanist Miron Costin, adaugand ca "manastiri si biserici cate au facut, asa in scurta vreme, nici un domn n-au facut"..
In 1629 la mazilirea sa, biserica nu era inca terminata. Testamentul din 1633, scris de Barnovschi la Constantinopol, arata ca "Sfanta Monastire Barnova, care este inceputa de noi vedem ca, dupa vremuri ce statura, ca alt nime nu va putea sa o savarseasca, numai putere domneasca. Pentru aceea de va alege Dumnnezeu un domn crestin, ca acela sa savarseasca, Dumnezeu sa-i vie intr-ajutor. Monastirea cea de lemn ce s-au facut intaiu, sa aiba acesti boieri a o socoti si intari." Clopotul din 1614 pastrat la Barnova si pus in legatura de vechimea bisericutei de lemn, fusese comandat de fapt de Stefan voda Tomsa, pentru bisericuta de la Poarta, zidita de el in turnul de la intrarea in Curtea Domneasca din Iasi (cu hramul Sfintei Treime).
Conceptia arhitectonica a Bisericii de la Barnova poate fi pusa in legatura cu primul sau hram Sfantul Gheorghe (23 aprilie), sfant militar, care este si patronul Mitropoliei Moldovei. Miron Barnovschi insusi avea formatie de ostean, inainte de domnie ca hatman, fiind conducatorul intregii armate moldovenesti. Ascunsa in codrii seculari ai Iasului, incinta manastirii este protejata de ziduri puternice cu metereze. Pentru prima data in Moldova, la bisericile lui Barnoschi-Voda apare turnul-clopotnita lipit de biserica, amplasat deasupra pridvorului. Acesta este un element de fortificatie, fiind prevazut cu metereze pentru tras cu pusca si cu o tainita in care puteau fi ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie.
Al doilea hram al bisericii, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), trebuie pus in legatura cu sfarsitul tragic al lui, de la Istambul, satarul gadelui cazand pe grumazul frumosului voievod de la 2 iulie 1633. Miron Costin nota ca un nou incendiu a izbucnit la Constantinopol dupa aceasta jertfa de domn crestin, arzand "citerea" mii!" de case, aceasta fiind pedeapsa divina impotriva turcilor, pentru ca era Barnovschi "om dumnazaescu si mare rugator spre Dumnedzau".
Meritul construirii manastirii Barnova ii revine altui domn, Eustrasie Dabija, care si-a gasit aici si odihna de veci. O piatra de marmura frumos sculptata, cu inscriptie in limba slavona, a fost pusa peste mormant de catre vaduva sa, Doamna Ecaterina Dafina in 1666. Tot ea a acoperit, cu o piatra la fel de frumoasa, mormantul unicei lor fiice, domnita Maria, raposata la doar 15 ani (1667). De aceasta data, o tanguire in limba greaca este sapata in marmura rece a mormantului.
Manastirea Barnova s-a bucurat de atentie si in veacul al 18-lea, Grigore Ghica Voda facand diverse amenajari, stabilindu-se vremelnic aici, cu toata curtea lui, mai ales spre a se feri din calea epidemiei de friguri care a bantuit Iasi-ul in vremea sa.

REZERVATIA PALEONTOLOGICA REPEDEA
Este amplasată în apropierea Releului de televiziune pe dealul Repedea, unde se află un afloriment şi unele cariere de piatră care scot la lumină rocile calcaroase şi gresii calcaroase puternic fosilifere datate aparţinând Sarmaţianului (aproximativ 10 milioane ani).
Profesorul Grigore Cobălcescu de la Universitatea Al. I. Cuza cercetează zona carierelor de piatră de la Pietrărie-Repedea în anul 1862 şi publică lucrarea "Calcariul de la Răpidea" în care descrie fauna fosilă descoperită în rocile respective. Această lucrare reprezintă actul de naştere al geologiei româneşti.
Dealul Repedea a constituit obiectul a numeroase studii paleontologice, lito şi biostratigrafice, sedimentologice şi geochimice. Fosilele şi calcarele existente atestă că pe acest teritoriu a existat fundul Mării Sarmatice. Dintre fosile cele mai importante sunt cele de Mactra Podolica.
Dealul repedea prezintă importanţă şi sub aspectul vegetaţiei, faunei, morfologiei reliefului şi a peisajului, datorită poziţiei sale la limita Podişului Central Moldovenesc cu Câmpia Moldovei şi a contactului dintre silvostepă şi pădure.
Din aceste motive, zona a fost declarată rezervaţie naturală şi pusă în protecţie prin Hotărâre a Consiliului de Miniştri în 1955 şi prin Hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi în anul 1994.
Prin frumuseţea peisajului, a reliefului şi a naturii, Dealul Repedea a devenit punct de atracţie al turiştilor şi zonă de refugiu pentru populaţia Iaşului.

REZERVATIA PALINOLOGICA ION INCULET
Este amplasată în satul Bârnova, comuna Bârnova, judeţul Iaşi. Aici se pot întâlni diverse specii rare de arbori şi arbuşti. Această rezervaţie înconjoară casa memorială Ion Inculeţ, fost ministru şi Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democratice Moldova, semnatarul Unirii României cu Basarabia din anul 1918.
Tot aici se află şi biserica ridicată în anul 1947 de către familia Inculeţ, în incintă găsindu-se şi mormintele lui Ion Inculeţ şi al soţiei sale Rucsandra Inculeţ.
 
 

Cotnari

Putin, ca tot ce este bun,

Si bun, ca tot ce este rar

Acesta-i vinul de Cotnar.

 

Desi traditia atribuie domnitorului Stefan cel Mare infiintarea podgoriei de la Cotnari, hrisoavele consemneaza vinul de Cotnari pentru prima oara in 1438. Marea insusire a acestui vin este aceea de a se innobila an de an, pana la o vechime de 17-20 de ani. Cel mai apreciat sortiment, Grasa de Cotnari, este comparat adesea cu vinul de Tokay (Ungaria).

 

 Cultura Vinului de Cotnari

 Pentru a se convinge de calitatile exceptionale ale vinului de Cotnari, vizitatorii beneficiaza de un tur al combinatului de vinificatie si al cramei, o degustare cu cinci sortimente de vin si, in final, se serveste masa de pranz sau cina.

 

 Pentru vizitatori, se propun mai multe pachete turistice, cu posibilitatea comunicarii meniului ales, prin telefon, fax sau email, cu trei zile inainte de sosire (pentru masa de pranz sau cina, 2 feluri de mancare si un desert, cafea, apa, vin, visinata).

 

Cucuteni – se viziteaza la cerere

Adresa: sat Cucuteni,

 9 km spre N, din localitatea Targul Frumos

Contact: 0232 218383

Atestata documentar la 1662, localitatea Cucuteni a intrat in circuitul universal al valorilor culturale la sfarsitul sec. al XIX-lea, cand, pe dealul Cetatuia, au fost descoperite primele vestigii ale celei mai mirifice culturi neolitice din Europa, cultura Cucuteni. Acestor descoperiri li s-au adaugat in 1961 un tezaur de aur si un mormant tumular princiar, apartinand civilizatiei geto-dacice.

 

 La iesirea din Cucuteni, pe partea stanga, inainte de a ajunge la Baiceni, se afla muzeul ce adaposteste mormantul unei capetenii getice din secolul al IV-lea i.e.n., o movila de 3,5 m/inaltime si 35 m/diametru. Turnul este sectionat, pentru a se evidentia sistemul de constructie, din piatra, a incaperii centrale si a caii de acces.

 

Casa memoriala “Vasile Alecsandri” de la Mircesti

Adresa muzeului: comuna Mirceşti, judeţul Iaşi

 

Situata la 4 km distanta de soseaua Roman-Iasi si Roman-Suceava, casa a fost construita de poetul Vasile Alecsandri, dupa propriile planuri, in 1867 si a fost donata Academiei Romane, conform testamentului poetului. In perioada 1914-1944, inventarul cu valoare memoriala si culturala a fost accesibil publicului vizitator. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cladirea si bunurile sale au fost serios afectate, necesitand lucrari de restaurare. Abia in 1955 cladirea dobandeste statutul de institutie muzeala. In 1992 au avut loc lucrari de restaurare si reorganizare a expozitiei permanente, iar in 1993 a fost redata vizitatorilor.

 

 Expozitia permanenta reconstituie, cronologic, etape din viata scriitorului Vasile Alecsandri si momente din activitatea sa literara. Astfel sunt prezentate: portretele parintilor si ale familiei, perioada studiilor (Iasi, Paris), debutul literar, activitatea de culegator de folclor si de dramaturg, participarea la evenimentele din 1848 si din perioada Unirii. Sufrageria este destinata prezentarii prietenilor apropiati ai poetului, personalitati marcante ale culturii romanesti: C. Negri, M. Eminescu, C. Negruzzi, T. Maiorescu, M. Kogalniceanu, Ion Ghica, A. Hurmuzachi, Iacob Negruzzi, precum si sotiei si fiicei sale.

 

 In curtea casei memoriale este un mausoleu, construit de Academia Romana, in care exista sicriul cu osemintele poetului, parintilor si sotiei sale. Stejarii si nucii seculari, plantati de poet, inca de la intrarea in gradina si tufele de liliac mai calauzesc si acum pasii vizitatorilor.

 

Manastirea si Castelul Miclauseni

 

Adresa:

SV de Iasi, aproape de Siret, pe partea stanga a drumului european E583 Iasi-Bacau

Program:

Castelul se afla in prezent in restaurare; manastirea se viziteaza si ofera si posibilitati de cazare.

 

Situata aproape de lunca Siretului, pe partea stanga a drumului european E583, dinspre Iasi spre Bacau, manastirea isi datoreaza numele vornicului Miclaus, care a primit aceste pamanturi prin 1410-1416. O noua etapa in istoria mosiei Miclauseni a inceput in 1699, cand boierul Ioan Sturza a intrat in posesia ei, stapanirea Sturzestilor dainuind doua secole si jumatate.

 

 Biserica actuala, zidita intre 1821-1823, este ctitoria marelui logofat Dimitrie Sturza (1756-1846) si a sotiei sale, Elenco. Constructie monumentala de influenta clasica, biserica este compusa din patru incaperi boltite: pridvor, pronaos, naos si altar. In partea de nord a pronaosului se afla mormantul vornicului Alecu Sturza-Miclausanu, cu un epitaf scris de Costache Negruzzi si un portret al vornicului. In naos este o cruce de argint, in care sunt pastrate fragmente din moastele a 14 sfinti, precum si un fragment din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Isus Hristos.

Castelul Miclauseni, monument istoric de arta gotica, a fost construit in perioada 1880-1904, de catre George A. Sturza si sotia sa, Maria (nascuta Ghica). Decoratiile exterioare reiau detalii din stema Sturzestilor, la care se adauga emblema castelanului George A. Sturza, inspirata din icoana Sfantului Gheorghe. In castel era o biblioteca remarcabila, de aproximativ 60.000 de volume, printre care multe editii princeps sau foarte rare. Majoritatea cartilor, colectiilor si toate bunurile de valoare au fost furate in anii 1944-1945, cand, din cauza operatiunilor militare din apropiere, castelul a fost abandonat. Din anul 1960 in castel a functionat caminul-scoala pentru copiii cu deficiente mintale. De atunci, cladirile s-au degradat continuu, cel mai mult avand de suferit castelul, prin deteriorarea picturilor, sobelor, pardoselii, tamplariei, a mansardei si acoperisului. Lucrari de restaurare au avut loc in perioada 2003-2004, iar ulterior o echipa de restauratori ai centrului mitropolitan “Resurrectio”, din Iasi, a preluat initiativa restaurarii decoratiunilor interioare.

 

Palatul de la Ruginoasa

 

Program: in prezent este inchis pentru renovare       

        Resedinta de vara a domnitorului Al.I.Cuza, palatul a fost construit la inceputul secolului al XIX-lea, de catre vistiernicul Sandulache Sturdza, arhitectul luxoasei resedinte fiind vienezul Johann Freywald. Aspectul neoclasic al edificiului s-a modificat in 1847, cand logofatul Costache Sturdza l-a desemnat pe arhitectul Johann Brandel cu refacerea casei de la Ruginoasa, “dupa arhitectura stilului gotic”. Distrus in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, palatul a fost restaurat incepand cu anul 1978. 

 

      Din 1982, functioneaza ca muzeu memorial. La parter este amenajata o sectie documentara, care prezinta momente din viata si activitatea domnitorului Al. I. Cuza, iar in salile de la etaj s-a reconstituit, pe baza informatiilor documentare si a pieselor originale existente, atmosfera zilelor pe care familia Cuza le-a petrecut la palatul de la Ruginoasa.

 

Muzeul Viei si Vinului, Hirlau

Cladirea in care se afla Muzeul Viei si Vinului este situata in preajma bisericii cu hramul Sfantul Gheorghe, nu departe de centrul localitatii Harlau. Constructia dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea si a apartinut unui urmas al logofatului Tautu.

 

In decursul anilor, constructia a fost modificata, dar nu esential. Astfel, in 1875 si-a schimbat functiunea din resedinta boiereasca, in sediu al Oficiului Postal.

 

Constructia si-a mentinut aceasta destinatie pana in anul 1983, fiind cunoscuta de localnici sub denumirea de Casa Postei. Faptul ca este monument istoric a determinat trecerea cladirii sub jurisdictia Primariei orasului Harlau, amenajandu-se aici Muzeul de Istorie si Etnografie. Ca muzeu, a trecut apoi in subordinea Complexului Muzeal National Moldova din Iasi, de la data de 22 mai 1990, conform Deciziei nr. 334 a Institutiei Prefectului Judetului Iasi.

 

Din decembrie 1999 au inceput lucrarile de consolidare a structurii de rezistenta, scoaterea de sub cota de inundabilitate a demisolului si a pivnitei, prin crearea unui dren perimetral si aplicarea masurilor pentru combaterea igrasiei din peretii cladirii. Cu ocazia lucrarilor s-au descoperit noi spatii, la demisol (umplute, anterior, cu pamant), demonstrandu-se astfel ca intregul demisol a fost locuit, sau servea drept spatiu de depozitare a alimentelor.

 

Muzeul Viei si Vinului este structurat pe cateva coordonate etnologice fundamentale. Adaptand tematica la spatiul existent, destul de generos, primele trei sali ale muzeului surprind prezenta vinului in cadrul celor trei momente majore ale existentei umane: nasterea (cu botezul), nunta, moartea (cu inmormantarea). Obiecte originale, precum si sugerarea unor obiceiuri, credinte si ritualuri mitico-magice, specifice acestor momente, compun substanta acestor sali introductive.

 

Sala a IV-a este destinata hanului sau ratosului, locul unde se intalneau frecvent calatorii de altadata. Un loc special in cadrul acestei sali il ocupa mijloacele de transportare si de conservare a vinului, prin intermediul carora vizitatorii isi pot imagina stravechile „drumuri ale vinului”: din crama in pivnita, din pivnita in piata, targ, iarmaroc sau chiar peste hotarele tarii.

 

In continuare, vizitatorii iau cunostinta cu „universul domestic” al taranului, sala a V-a gazduind un interior traditional din sub-zona Harlau. In jurul vetrei, punctul central al interiorului, se regasesc celelalte „colturi” specifice interioarelor de altadata: coltul de pat (de odihna), cel cu masa (de reprezentare) si cel pentru depozitarea vaselor si a alimentelor. Mobilierul, ceramica, tesaturile si cusaturile confera o nota distincta acestui interior cu valente preponderent viticole.

 

Incursiunea in lumea viticulturii moldovenesti continua, la demisolul cladirii, prin vizitarea salii a VI-a, care expune o parte din inventarul unei crame din vie. Aceasta originala constructie avea rolul unui adapost de noapte, dar si pe acela de depozit pentru uneltele, instalatiile si recipientele utilizate la munca in vie.

 

Sala a VII-a este destinata „muncilor si credintelor”. Aici sunt expuse unelte folosite in vii (chitonogul, furca mare si cosorul), prin procedee muzeologice speciale fiind prezentate vizitatorilor cateva din obiceiurile si credintele specifice sarbatorilor din calendarul viticol (Sfantul Trif, Sfintii Mucenici, Armindeni, Joile Oprite, Schimbarea la Fata, Ziua Crucii, numita si Cristovul Viilor s.a.).

 

Holul de la demisol, considerat sala a VIII-a, prezinta instalatiile tehnice utilizate la tescuirea strugurilor. Cele cinci teascuri din colectia Muzeului Etnografic al Moldovei, de mare valoare prin ingeniozitatea lor, ofera vizitatorilor o mini-tipologie elocventa. Pastrate in crame sau folosite direct in vii, aceste instalatii, esentiale pentru obtinerea vinului, contureaza o imagine completa a viticulturii din Moldova.

 

Sala a IX-a este consacrata unui mestesug conex viticulturii, butnaritul sau dogaritul. Aici sunt expuse multe dintre uneltele dogarului, dar si unele recipiente de lemn, necesare depozitarii, conservarii si transportului vinului: butoaie, butoiase, fedelese, ciubere, balerci s.a.

Sala a X-a, ultima, este destinata unui alt mestesug, olaritul, care avea multiple legaturi cu viticultura. Oalele de pamant (bardacile sau canile) erau folosite frecvent la bautul vinului, inclusiv de catre boieri si domnitori. In acest sens, versurile unui cantec popular sunt edificatoare: „La pamant cu talpa goala, / Vinul vechi se bea din oala”. Pe langa ceramica arheologica, sunt expuse si obiecte ceramice ce formau asa-numitul „inventar viticol”: fierbatori de vin si vase pentru pastrat si consumat vin (leici, ulcioare, plosti, cani mari, cani si canite). De asemenea, este reconstituit un atelier de olar, fiind reprezentat si centrul de ceramica neagra din apropiere, de la Poiana Deleni. Toate acestea completeaza tabloul unor stravechi mestesuguri intrinsec legate de viticultura.

 
Plata taxelor on-line
Institutii subordonate
Tur virtual Iasi
Harta oras
Turism in orasul Iasi
Citeste si
Biserici si manastiri
Muzee si expozitii
Case memoriale
Parcuri si gradini
Baze de agrement
Spatii de cazare
Restaurante
Cinematografe
Filarmonica, Opera
Teatre
Complex Urbanistic Palas Iasi
Stiri recente
Telefonul cetateanului : 984
TelVerde : 0800 801 008
 
 
Home     Declaratii de avere     Relatia cu societatea civila     Acte de interes public     Turism     Sport
copyright 2006 - 2009 Primaria Municipiului Iasi